Skip to content

Înjurătura politicoasă şi pronumele popular de politeţe

27/09/2012

Gigi Becali către Monica Tatoiu: “Sunteţi o idioată, râdeţi ca proasta în p…! Să vă duceţi naibii la Bălăceanca”

“Ce naibii mă puneţi să dialoghez cu doamna Tatoiu, doamna Tatoiu e dusă, să mă ierte Dumnezeu. Am o rugăminte să nu mă mai chemaţi când vine idioata asta. Râdeţi ca proasta, vă rog frumos să nu mă mai sunaţi când o aveţi pe idioata aia acolo. Mă puneţi cu tâmpita asta. Să se ducă naibii la Bălăceanca, păi eu vorbesc cu toate idioatele? Vorbim de subiect şi ea râde ca proasta în p…” a spus Becali nervos prin telefon.
»VIDEO Gigi Becali a avut un conflict dur luni seară la RTV.

x x x

Un şofer bucureştean a luat o amendă de 800 de lei pentru că a îndrăznit să-i recomande unui poliţist care îi tăiase calea să semnalizeze. Incidentul s-a petrecut în Sectorul 6.

“Ce-i cu reacţia asta de maimuţă?”, l-a întrebat pe şofer poliţistul nervos nevoie mare că a fost apostrofat pentru nerespectarea regulilor de circulaţie.

Mai mult, când şoferul i-a reproşat poliţistului că i se adresase prietenei sale cu apelativul “fă!”, omul legii a avut un răspuns halucinant: “”fă” este pronume popular de politeţe”.
»Amendat pentru că i-a atras atenţia unui poliţist că a încălcat regulile de circulaţie

Agentul de poliție nu era în misiune, nu avea semnalele acustice sau luminoase pornite și îl amendează cu suma de 800 RON pe șoferul care l-a atenționat pentru încălcarea codului rutier, nesemnalizare și neacordare de prioritate.
»Încă un abuz al Poliției Române

* Mă, Bă, Fă, Bre! (P)

x x x

interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adresează la ţară unei persoane de sex feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[tă] şi influenţat de mă.
Sursa: DEX ’98 (1998)

interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Puşcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR şi Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puţin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. şi Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la ţară, se consideră vulgarism în limba literară.
Sursa: DER (1958-1966)

v. fa
Sursa: Ortografic (2002)

1) fa interj. (din fată, cum se vede din vechĭu fa-sa, fata sa). Fam. Vorbă pin [!] care strigĭ o fată saŭ o femeĭe egală saŭ inferioară ţie (une-orĭ şi cu dispreţ): Stăĭ, fa! Fa Ioano! Fa nebuno! – În vest şi fă. În Munt. vest fă p. femeĭ şi fe p. fete. V. măĭ, bĭa.
Sursa: Scriban (1939)

2) interj. V. fa 1.
Sursa: Scriban (1939)

Comments are closed.

%d bloggers like this: