Ungar adjectiv

Un bărbat a ucis patru persoane cu sabia, lângă Budapesta 06/04/2012
Un ungar a ucis patru persoane cu sabia, vineri dimineaţă, şi s-ar fi retras în locuinţa sa unde reţine alte trei persoane, care ar fi fost rănite, a anunţat agenţia de presă MTI, citând oficiali aflaţi la locul incidentului, relatează AFP. Citește mai departe…
rtv.net

UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar.
Sursa: DEX ’98

UNGÁR ~ă (~i, ~e) v. UNGURESC. /<germ. Ungar
Sursa: NODEX

UNGÁR adj. v. unguresc.
Sursa: Sinonime

ungár adj. m., pl. ungári; f. sg. ungáră, pl. ungáre
Sursa: Ortografic

aústro-ungár adj. m., pl. aústro-ungári; f. sg. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
Sursa: Ortografic

hungarian
noun
limba maghiară
maghiar
ungur
limba ungară

adjective
maghiar
ungar
unguresc
[Google Translate]

ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ.
Sursa: DEX ’98

ÚNGUR ~i m. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria; maghiar. /<sl. ongrinu
Sursa: NODEX

úngur s. m., pl. únguri
Sursa: DOOM 2

ÚNGUR s. maghiar.
Sursa: Sinonime

úngur (-ri), s. m. – Maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (român din Transilvania); ungureancă, s. f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungureşte, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (naţia ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza).
Sursa: DER

úngur s. m., pl. únguri
Sursa: Ortografic

Acuma, dacă-i zicea maghiar, elimina orice risc:

MAGHIÁR, -Ă, maghiari, -e s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară de acolo; ungur. 2. Adj. Care aparţine Ungariei sau populaţiei ei; privitor la Ungaria sau la populaţia ei, originar din Ungaria; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. – Din magh. magyar.
Sursa: DEX ’98

MAGHIÁR1 ~ă (~i, ~e) Care aparţine Ungariei sau populaţiei ei; din Ungaria; unguresc; ungar. [Sil. -ghiar] /<ung. magyar
Sursa: NODEX

MAGHIÁR2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria. [Sil. -ghiar] /<ung. magyar
Sursa: NODEX

MAGHIÁR s., adj. 1. s. v. ungur. 2. adj. ungar, unguresc. (Statul ~.)
Sursa: Sinonime

maghiár s. m., adj. m. (sil. -ghiar), pl. maghiári; f. sg. maghiáră, g.-d. art. maghiárei, pl. maghiáre
Sursa: Ortografic

Elöre!

Tag: ungar, ungur, maghiar, vorbe vorbe vorbe, words words words, elöre