Kein Schwein ruft mich an (română)

Pe mine nu mă sună nici naiba

Pe mine nu mă sună nici naiba.
De mine nu îi pasă nici lui dracu’.
De când locuiesc aici
Parcă să-mi facă-n ciudă
Telefonul nu mai sună.

Pe mine nu mă sună nici naiba.
De mine nu îi pasă nici lui dracu’.
Şi-atunci mă întreb
Dacă din când în când
Se mai gândeşte cineva la mine?

Situaţia mi se pare fatală la extrem
Ceva anormal pentru vremurile noastre
Când toată lumea se plânge permanent
Că telefonul le macină nervii.
Nici măcar nu mai am curaj să plec din casă
Pentru că am bănuit mereu
Că de-ndată ce plec de-acas’
Se şi porneşte pe sunat sau clopoţit.

Dar…
Pe mine nu mă sună nici naiba.
De mine nu îi pasă nici lui dracu’.
De când locuiesc aici
Parcă să-mi facă-n ciudă
Telefonul nu mai sună.

Pe mine nu mă sună nici naiba.
De mine nu îi pasă nici lui dracu’.
Şi-atunci mă întreb
Dacă din când în când
Se mai gândeşte cineva la mine?

Poate că unii mă cred
Plecat prin Dania.
Sau mai departe de aici,
Acolo unde râd hienele.

Căci…
Pe mine nu mă sună nici naiba.
De mine nu îi pasă nici lui dracu’.
Dar eu n-am nici o vină,
Eu plătesc lunar abonamentul la telefon.

Aşa ceva n-am mai putut ca să suport
Trebuia neapărat să găsesc o soluţie!
Iar aceasta a fost pentru mine
Robotul telefonic.
Şi atunci, odată-ajuns acasă,
Eram paralizat de bucurie şi noroc:
Căci aparatul m-anunţa din bec
Că cineva m-ar fi sunat.

Iar vocea dulce de femeie
Se confesează şi îmi spune:
„Să mă scuzaţi, stimate domn,
Căci număru-am greşit.”

Artist: Max Raabe & Das Palast Orchester

@ original